Compozitie

-mere,
-flori de hibiscus,
-aronia,
-coacaze 15%,
-arome,
-macese,
-merisoare 1%.

Administrare

peste 1-2 lingurita amestec se toarna 200 ml apa clocotita si se lasa 10 minute.

Rolul componentelor

Merisoarele (afinele rosii) sunt considerate inca din vechime tratamente miraculoase pentru numeroase boli, cu precadere cele ale tractului urinar. Merisorul a fost descoperit in America de Nord, de catre primii locuitori, si era folosit pentru mancare, indeosebi pentru pastrama. Impactul benefic asupra sanatatii a fost confirmat in zilele noastre prin studii specializate.
Timp de secole, merisorul a fost folosit profilactic in regiunile nordice, in tari precum Suedia, Finlanda sau in Rusia de Nord, unde clima aspra nu permitea cresterea si, implicit, consumul altor prea multe fructe. Si-a dovedit in timp eficienta in tratarea infectiilor renale, intestinale si gastrice.
Este un arbust mic, tufos cu frunzele eliptice, cu varful rotunjit si rigide. Florile sunt albe-roz iar fructele sunt bace sferice, rosii lucitoare, acrisoare si comestibile. In scop medicinal se folosesc fructele si frunzele. Frunzele de merisor contin arbutozida, taninuri, flavone, vitamine C si substante cu actiune antibiotica. Fructele contin acizi organici, antociani si vitamine (A,B,C), substante minerale. Semintele fructelor sunt bogate in acizi grasi de tip omega-3.
In medicina traditionala, merisorul a fost folosit ca aperitiv, antihemoragic, diuretic si tonic pentru sistemul nervos. In medicina traditionala austriaca, fructele de merisor au fost administrate intern sub forma unui jeleu sau sirop pentru tratarea problemelor gastrointestinale, rinichilor si tractului urinar. Principiile active ale plantei au actiune antiinflamatoare, antiseptica, diuretica, astringenta, antidiareica, sudorifica. Frunzele au actiune astringenta, datorata continutului in taninuri si antiseptica la nivel renal. Datorita continutului mare de flavone are si actiune diuretica. Antocianii din merisor s-au dovedit a avea efecte pozitive asupra Staphylococcus aureus, bacterie ce cauzeaza diverse infectii. Merisorul este contraindicat in sarcina.
Fructele de merisor puse intr-un borcan cu apa, la temperatura de 10-18 grade Celsius, se pastreaza vreme de un an, fara vreo alta interventie, deoarece contin substante numite benzoati, care sunt varianta naturala si netoxica a periculosului aditiv E 211 (benzoat de sodiu), cu efect puternic conservant.

Coacazul negru creste sub forma de tufe de 1 – 2 m inaltime. Florile sunt paroase, de culoare verde-roscat iar frunzele de culoare verde inchis pe fata superoara si verde deschis pe fata inferioara. Fructele acestei plante, de tip baca, sunt grupate in ciorchini si sunt boabe zemoase sferice cu gust acrisor, de culoare inchisa, care au un diametru de 6 – 11 mm, fiecare fruct continand mai multe seminte. Frunzele, se recolteaza in luna iulie, dupa recoltarea fructelor sau concomitent cu recoltarea fructelor, totul se usuca la umbra in strat subtire.
Pentru uzul medicinal se folosesc frunzele (Ribi nigri folium), fructele (Ribi nigri fructus) si mugurii (Ribi nigri gemini). Fructele au actiune tonica generala, vitaminizanta, remineralizanta, fiind recomandate si in cazurile de surmenaj, in starile anemice, in cazurile de deficit de fier, fiind bogate in taninuri, antoacini proteine si saruri minerale (Ca, Mg, Fe, P) Contin o cantitate de 3-4 ori mai mare de vitamina C decat portocalele si lamaile. Se utilizeaza si in afectiunile gastrointestinale, hepatobiliare si cardiovasculare. Fitocomplexul taninuri-antociani-vitamine are efect in tratamentul unor afectiuni ale mucoasei bucale. Frunzele sunt utilizate in medicina naturista ca diuretic, datorita flavonoidelor din compozitie, in afectiuni cardiace, reumatism, guta dar sunt contraindicate in tratamentul edemelor cauzate de insuficienta cardiaca sau renala. Medicinal, coacazul negru se utilizeaza sub forma de infuzie, decoct, macerat glicerinat, tinctura sau pulbere.
Coacazul negru este cunoscut ca planta de cultura in Europa din secolul al XVI-lea. Inafara de uzul medicinal, fructele lui, sunt folosite la prepararea de sucuri, siropuri, jeleuri sau marmelada. Siropul de coacaze negre este, dupa parerea parintelui medicinei naturiste, preotul Sebastian Kneipp, un elixir de sanatate pentru gat si caile respiratorii superioare. Un vechi proverb german spune despre sucul de coacaze negre ca este sanatos ca sangele de urs. In parfumerie, se foloseste un extract din florile de coacaz negru.