2021 
Pentru că respectă cu sfințenie ritualul servirii lui la ora 5 după amiaza, ceaiul este perceput ca fiind prin excelență băutura britanicilor. Ei bine, nu. Istoria ceaiului este mult mai lungă și mai complexă, avându-și începuturile în cultura chineză antică.
Chiar dacă este dificil de spus cu exactitate unde și cum anume a fost descoperit ceaiul și cum a fost preparată prima ceașcă de ceai, există din fericire legenda, și ea este atât de frumoasă încât chiar vrem să-i dăm crezare. Se spune că descoperirea ceaiului (ca preparat) îi aparține împăratului Chinei, Shen Nung. Acesta, refugiat împreună cu trupele sale, se odihnea sub un copac când vântul a zburătăcit niște frunze și acestea au căzut într-un vas cu apă clocotită aflat în apropiere. Acela ar fi fost primul ceai. Azi este poate mai puțin important cine, unde și când a preparat primul ceai, ceea ce este însă important este că ceaiul, cu un rol semnificativ în cultura asiatică, s-a răspândit peste tot în lume și a devenit o băutură populară pe toate continentele. Că este consumat din plăcere, ritualic sau ceremonial, ca și băutură răcoritoare sau, dimpotrivă, fierbinte, pentru a încălzi organismul ori pentru calitățile sale medicinale, ceaiul este cu certitudine o băutură îndrăgită. Nu numai de chinezi, nu numai de britanici.
Utilizarea plantelor medicinale în scop terapeutic are o vechime de mii de ani și se numește fitoterapie. Și chiar dacă a trecut atâta vreme, ea este una dintre ramurile medicinei aflată în permanentă evoluție. Timpul i-a dat plusvaloare prin faptul că beneficiile plantelor sunt susținute acum cu dovezi științifice.
Pentru că plantele sunt ușor de procurat și sunt ieftine, fitoterapia este foarte accesibilă. În plus, dacă sunt respectate dozele, acțiunea plantelor este blândă și nu are efecte adverse, ele putând fi folosite în paralel cu medicamentele alopate.
Tratamentele cu plante medicinale oferă rezultate foarte bune în afecțiunile ușoare, funcționale sau în stadiile incipiente ale bolilor, dar și în bolile cronice, în care a apărut deja afectarea organică, contribuind la reversibilitatea simptomelor sau leziunilor. În general, ele răspund foarte bine la tratamentul alergiilor, astmului bronşic, reumatismului, bolilor de piele, bolilor psihosomatice, nevrozelor, insomniei, tulburărilor de memorie la vârstnici, infecţiilor cronice microbiene, parazitozelor, a unora dintre afecţiunile virale, stărilor de stres şi epuizare, carenţelor de anumite vitamine şi minerale, intoxicaţiilor cronice, hipercolesterolemiei, ulcerului gastro-duodenal, dischineziei biliare, enterocolitei și sindromului de colon iritabil. Singurul – să-i zicem – inconvenient este acela că efectul plantelor nu se instalează imediat ci în timp, fiind necesară o administrare prelungită, de la 2-3 săptămâni la câteva luni, în funcţie de gravitatea şi vechimea bolii, reactivitatea organismului şi perseverenţa bolnavului în a urma tratamentul. În cazul bolilor foarte grave, tratamentul cu plante (ceaiuri) poate dura şi 2-3 ani.
Ceaiurile pot fi sub forma unui preparat dintr-o singură plantă, cu toate proprietățile ei, dar și a unor combinații de plante alese și dozate după principii fitoterapeutice clare și exacte, miza fiind reprezentată de acțiunea lor combinată în vindecarea diferitelor afecțiuni.
Țara noastră are o tradiție bogată în ceea ce privește ceaiurile medicinale, iar interesul pentru folosirea lor nu doar că nu a scăzut ci, dimpotrivă, a căpătat o și mai mare amploare. Pentru că, din fericire, oamenii au înțeles să se întoarcă la natură, care are soluții la aproape toate probleme noastre de sănătate. Unele dintre aceste soluții fiind deja considerate clasice. Cine nu și-a rezolvat problemele de tranzit intestinal cu mentă sau crușin, ce persoană care a avut probleme cu rinichii nu a băut ceai de codițe de cireșe sau mătasea-porumbului, cine nu știe că ceaiul de sunătoare ameliorează problemele digestive. Iată cele mai populare și mai consumate ceaiuri și virtuțile lor recunoscute:
Ceaiul de mentă: plantă binecunoscută pentru proprietățile sale curative dar și pentru aroma tonifiantă. Ceaiul de mentă este utilizat în medicina naturistă pentru proprietățile sale digestive, calmante, decontractante și decongestionate.
Ceaiul de păducel: are proprietăți cardiotonice, vasodilatatoare la nivelul coronarelor și a vaselor periferice, antioxidante, normo-tensoare (scade tensiunea arterială la persoanele hipertensive și o crește la cele hipotensive), anticoagulante și diuretice blânde, sedative ușoare asupra sistemului nervos central.
Ceaiul de coada-calului: este benefic pentru sănătatea aparatului osteo-articular, pentru piele, păr și unghii.
Ceaiul de gălbenele: este unul dintre cele mai importante ceaiuri, planta având o multitudine de proprietăți. Principal este însă efectul în bolile aparatului digestiv, respectiv gastrite, dispepsii, meteorism, flatulenţă, balonări şi stări spastice ale aparatului digestiv sau diaree. Pe lângă acestea, ceaiul de sunătoare este un excelent antiinflamator în bolile din sfera ORL (amigdalite, rinite, sinuzite, faringite, laringite, traheite), emolient în tusea seacă ce însoţeşte afecţiunile aparatului respirator, coleretic în afecţiunile biliare si antispastic în bolile aparatului urinar. În plus, este un redutabil hipolipemiant (scade grăsimile din sânge), emenagog (favorizează apariţia menstrelor la femeile anemice, cu ciclu menstrual neregulat) și antiseptic în afecţiunile cavității bucale (afte, gingivite, micoze, abcese dentare). Lista este îmbogățită de efectele pozitive pe care le are în afecţiunile anusului şi rectului (hemoroizi, fisuri anale, prurit anal, rectită), în alergia oculară sezonieră provocată de diverşi alergeni (praf, puf, polen), dar și în bolile aparatului respirator, bolile din sfera ORL sau alte boli virale.
Ceaiul de soc: indicat în răceli, stări gripale, bronșite, afecțiuni renale sau ale vezicii urinare, în reumatism dar și obezitate.
În ceea ce privește combinațiile de plante care țintesc o anumită afecțiune, de un real ajutor sunt ceaiurile pentru combaterea insomniei (Ceai de plante Somn ușor și vise plăcute), a problemelor digestive (Ceai digestiv) sau întărirea sistemului imunitar (Ceai sprijin imunitar).
Cât despre consumul ceaiurilor din pură plăcere, oferta este pe atât de variată pe cât de multe gusturi există. De la ceai de măr verde și scorțișoară la ceai de vișine și vanilie, de papaya și ananas sau de caise și mango.
