Echilibru interior și sănătate prin dans?

Eliberează starea de bine din tine prin mișcare. Sau și mai bine, prin dans. Despre dans se spune că genul de mișcare pe ritmul sufletului tău. Pașii pe care îi faci, intră în rezonanță, prin intermediul ritmului și sunetelor muzicii, cu starea ta emoțională, cu emoțiile tale, dar și cu fiecare părticică, celulă a corpului tău.

Care sunt beneficiile dansului pentru echiibrul tău interior și starea de bine?

De cele mai mult ori, dansul este interpretat ca mișcare a corpului într-un mod ritmic, de obicei pe muzică, în ideea de exprima o idee sau emoție, de a elibera energie sau pur și simplu pentru propria delectare. Dar dansul vorbește și despre fiecare dintre noi. Chiar și atunci când vorbim despre alegerea unui anume dans, spune ceva despre noi. Despre cum suntem sau unde vrem să ajungem, câteodată.

Unde te vezi mai bine? Dansând pe o scenă, într-un ring, pe un stadion sau în parc?

Pentru că sunt tot felul de dansuri în lume și unele te ajută să te exprimi, iar altele să te echilibrezi.

Enciclopedia Britannica ne spune că în Poetica, Aristotel afirma că dansul, prin ritmurile pe care le exprimă dansatorii, relevă carctere, acțiuni și pasiuni, referindu-se aici la rolul central pe care îl joacă dansul în teatrul clasic grecesc, unde corul, prin mișcările sale, reconstituie temele dramei în timpul interludiilor lirice.

Două milenii mai târziu, criticul de dans John Martin, aproape că a ignorat aspectul formal al dansului, subliniind rolul său ca expresie fizică a emoției interioare. El considera dansul de bază impulsul comun de a recurge la mișcare pentru a exterioriza stări pe care nu le putem exterioriza prin mijloace raționale.

În esență, dansul produce o stare a minții și a corpului foarte diferită de cea a experienței de zi cu zi. Dansul necesită o combinație de efort muscular și relaxare, ce urmează un anume model, precum și un consum neobișnuit de intens sau susținut de energie. Vă mai amintiți cum arată dansatorii de rock and roll? Sau cei de break dance?

Deși pare un joc, dansul este o tehnică în care dansatorul poate deveni intens conștient de forța gravitațională, în acelșai timp de echilibru sau dezechilibru, într-un mod pe care mișcarea de zi cu zi nu îl generează. În același timp, dansul creează o percepție foarte diferită a timpului și a spațiului: timpul este marcat de ordonarea ritmică a mișcării și de durata dansului, iar spațiul este organizat în jurul pașilor sau a mișcărilor corpului.

Dincolo de importantul său rol social, dansul nu trebuie văzut sau înțeles doar ca o mișcare pe ritmuri muzicale. Poate fi la fel de bine un ritual.

Unul dintre motivele primare ale dansului, cum spuneam mai sus, este exprimarea și comunicarea emoției. Oamenii folosesc dansul pentru a elibera emoții puternice, dar și ca o formă de transcendere, în unele culturi. Vorbim aici de dansurile de război tribale sau dansurile populare, putem să le spunem chiar ritualice, pentru că sunt direct legate de anumite sărbători. Aici dansul ajută la generarea emoțiilor, dar și la eliberarea lor.

Poate ați văzut dervișii sufiști. Ei se pot învârti, în extaz, pe perioade lungi de timp fără să pară obosiți sau amețiți. Mai sunt și unii dansatori indonezieni, care în timpul unui astfel de dans folosesc niște cuțite ritualice, dar în pofida aparențelor, nu își provoacă dureri sau răni vizibile.

Revenind la zone mai cunoscute, v-ați gândit vreodată de ce există marșurile militare? Este foarte posibil să fie pur și simplu varianta modernă a dansurilor tribale ori a celor de vânătoare, parte integrantă a multor culturi. Dansurile de război, care deseori implică arme și mișcări de luptă, au fost folosite de-a lungul istoriei pentru instruirea soldaților și pregătirea lor, inclusiv emoțională, pentru luptă. Iar în trecut, erau și dansuri de trecere, când un copil devenea bărbat. Nu trebuie să fie acum neapărat o luptă armată, dar poate fi o întrecere și atunci avem, de exemplu, dansurile maori dinaintea unui meci de rugby. Sigur ați văut măcar o dată haka, nu? Bineînțeles că în trecut nu erau ce vedem noi acum.

La fel putem avea în minte dansurile triburilor de amerindieni.

Și pornind de la această perspectivă, cineva a venit cu ideea de a combina dansurile tribale într-o formă de relaxare. Așa a apărut ceea ce se cheamă Buti Yoga. Tehnica reunește o varietate de mișcări diferite, inclusiv yoga în stil vinyasa, dans de inspirație tribală și exerciții pliometrice (altfel cunoscute sub numele de „antrenament pentru sărituri”).

Sigur că primul gând când spunem yoga este o formă relaxantă de exerciții fizice, combinate cu liniște și pace a minții. Buti Yoga nu este nimic de genul ăsta, dimpotrivă: vorbim despre dinamism mai mult decât despre orice, dar a fost concepută și pentru a atinge starea de bine la nivel mental. Buti este un termen indian care poate fi tradus ca „vindecarea a ceva ascuns sau secret”. Cei care au trecut pe acolo, spun că participarea la o clasă de Buti Yoga poate fi o experiență extrem de distractivă și eliberatoare. Într-un fel, același lucru îl spune și un alergător. După un anume număr de kilometri, când creierul este deja oxigenat puternic în urma respirației viguroase, se produce o schimbare și trecem la o stare de bine indiferent cu ce gânduri ne-am urcat pe bandă sau am pornit alergarea în parc.

Revenind la dansul nostru, dacă poate induce starea necesară intrării în luptă sau conduce la o formă de extaz, tot dansul poate aduce și relaxare, o modalitate excelentă de a ajuta la gestionarea stresului.

Iar pentru asta avem un alt dans, un dans de viață lungă sau dansul marii sărbători, cum mai este numit Tai Chi Chuan (uneori scris Tai Qi Chuan sau T’ai Qi Quan sau T’ai Ji Chuan). Această formă de mișcare, în sine parte a artelor marțiale, este recunoscută și de Organizația Mondială a Sănătății drept un foarte bun exercițiu pentru sănătate.

Este considerat unul dintre cele mai efective tipuri de exerciții fizice și psihice din lume și are la bază simbolul taoist Taiji sau T’ai ji t’u, cunoscut în occident sub denumirea de Yin-Yang, în jurul căruia s-a format o întreagă filosofie. Conform acestui principiu, tot ceea ce înseamnă natură, viață, acțiune, gândire este compus din două forțe distincte, deopotrivă contrare și complementare.

Chinezii trăiesc cu convingerea că practicarea Tai Chi te face mai sănătos. Toate mișcările lui sunt lente și fluide, iar oamenii îl practică în grupuri. De cele mai multe ori îi vedem în parcuri, de obicei dimineața. Tai Chi poate fi practicat la orice vârstă, nu este deloc nevoie de rezistență fizică, cum ar fi la fitness sau alergare.

Mișcările în Tai Chi sunt total neagresive, făcute cu calm și relaxare, păstrează atenția concetrată asupra detaliilor, și reușesc să realizeze un echilibru între minte și corp. Specialiștii consideră că îmbunătățește activitatea sistemului nervos central, reducând stresul, ceea ce duce implicit la eliminrea unor hormoni nocivi, activați zilnic de stimulii agresivi.

Practicanţii de Tai Chi Chuan au transformat principiile acestei arte marţiale într-un adevărat mod de viaţă. Sunt principii legate de structură, respiraţie, balans Yin-Yang, relaxare-acţiune și se vorbește despre o schimbare ce aduce în viața oamenilor care practică Tai Chi o armonie cu natura, oamenii şi activitatea profesională.

În loc de concluzie, că vă exprimați prin dans sau că alegeți să vă vindecați prin dans, este aproape sigur că vă va învăța multe despre echlibru și balans, interior și exterior. Pentru că cei trei factori majori care ne infuențează sănătatea și logevitatea, stabiliți de Organizația Mondială a Sănătății, sunt cei genetici, de mediu și de comportament.

Dacă legat de moștenirea genetică nu putem face mare lucru, de celelalte două componente suntem și noi responsabili când ne gândim la starea noastră de bine.

Leave a comment

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru